Poveşti şi basme, bucurii
Candoare, zâmbet, puritate.
În depărtări mă văd copil,
Zburdând desculţ prin ape și cărări,
Zâmbind la soare-n plină zi,
Şi stând cu luna în visări.
Neînţelegând, priveam distrat
Şi făceam haz pe urma lor,
Cum părul blond al mamei dragi
Se-nnălbea încetişor.
Cu inocenţa-mi trecătoare,
Mă întrebam, copil fiind,
De ce o stea ce-i căzătoare
Nu cade pe pământ s-o prind.
S-o duc copilei ce-o iubesc,
Să-i spun „Primeşte-o, zâna mea!”
S-o dăruiesc cu tot ce am,
Cu sufletul şi viaţa mea.
Trecut-au ani şi ani de-atunci,
Lacrimi amare-mi curg uşor,
Ştiind că niciodată-n viaţă
N-a curge râul spre izvor.
Ci viaţa merge înainte,
Bătrânii mor, se nasc copii,
Copilărie, vis trandafiriu
Adio, n-o să mai revii!
Roxana Stăneiu
Poezia este perfecta pentru ca in curand o sa fac o incursiune in trecut! Fiti pe faza ca o sa ma apuc de povestit vrute si nevrute pentru a-mi ajuta scoala! Stay tuned!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu