Drumul spre neantul luminos

Se aud note de pianoforte melancolic, note uşoare, blânde şi dumnezeieşti. Ceva simplu şi pur ca mirosul aerului tomnatic de noiembrie se-aşterne calm într-o singurătate şi-ntr-o linişte ca din veacuri. Bogăţie, furmuseţe, zgârcenie, idealuri, toate cele specifice omului se sting odată cu lăsarea serii celei de veci. Seara se lasă peste acest om ajuns la cărunteaţă, dar sufletu-i plin de lacrimi. O cameră mare, cu accente franţuzeşti, cu arcade brâncoveniene şi... un pat. Un pat gol, ursuz, rezemat de un perete gălbui şi învins în cele din urmă de igrasie, adăposteşte în el o ultimă încercare disperată a unui suflet cărunt de a răzbii într-o lume nemiloasă.

E depăşit, dar ţine cu dinţii de această casă şi lume ambele aflate în paragină de prea mult timp. Se luptă, dar este singur. Sufletul şi l-a dat de mult unei soţii aflată într-un tablou imens în acril. Ea îi trimite din tabloul său o privire caldă, iubitoare, bietului bătrân, dar în acelaşi timp o privire aristrocrată. Trăsăturile ei: ochii migdalaţi, poziţia galantă a mâinii şi eşarfa ce-i acoperea gâtul subţire arătau rafinamentul acelei doamne ce deţinea şi inima şi sufletul bărbatului.

Fusese în tinereţe un om frumos la chip şi la port, iar acum a ajuns în disperul singurătăţii...

Se simte o notă de încheiere a pianului şi bătrânul cade cu totul în prada impresiunii sale. De-odată e-nvăluit în lumină şi-n pulberi şi totul se încheie. Sunet de pian, miros de aer, căldură pământească – toate se sting şi totul trece ca o seară efemeră de noiembrie.

20 ianuarie, olimpiada de română

☨ Doamna Maria (Petrascu) - 18 septembrie 1953 - 10 ianuarie 2012

Doamna Maria,

Ieri am ramas stupefiat cand am auzit ce vi s-a intamplat. Nu ma asteptam ca tocmai dumneavoastra sa patiti asa ceva. Dumneavoastra ati fost tot timpul o mana de fier si nu pot sa imi dau seama de ce astazi nu mai sunteti printre noi. Ieri imi ziceam in gand ca va reventiti. Eram sigur de asta si astazi... Astazi ne-ati parasit umea. Va multumesc pentru toate interventile pe care le-ati avut in favoarea mea fie in problemele cu parintii fie cu altele. Va multumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-ati dat si pentru ca tot timpul ati incercat sa ma indrumati pe drumul cel bun. Pentru mine, dumneavoastra erati persoana care m-ar fi ajutat orice as fi facut. Imi pare foarte rau ca v-am pierdut. Imi e dor de dumneavoastra si inca nu pot sa cred ca nu mai sunteti. As vrea sa nu parasiti acest pamant. Inca mai sper ca ceva se va intampla si va veti reveni miraculos. Ati trait pentru dreptate si tot pentru dreptate ne si parasiti acum. Va iubesc din tot sufletul si nu pot sa-mi iau adio de la dumneavoastra. E prea devreme.Mai aveati multe de facut! Va iubesc!

Sunt jurnalista. Imi fac meseria cu pasiune, aceeasi ca si atunci cand am scris primul articol de ziar.
Nu am obosit, nu m-am plictisit si nu am abdicat de la principiile care guverneaza aceasta profesie.
Nu m-am imbogatit financiar ci doar spiritual.
Nu regret si nu voi regreta niciodata vila, masina, conturile consistente din banci pe care nu le am.
Ma bucur ori de cate ori pot schimba , prin ceea ce fac, putin din multul si greul angrenaj ruginit ce tine in loc aceasta tara si acest popor. Fiecare milimetru cucerit este pentru mine echivalent cu o mare si muncita victorie!
Din toate aceste motive si din multe altele cred ca si in breasla noastra, ce nu a putut scapa de cancerul generalizat al coruptiei in care jurnalistii adevarati sunt sufocati de cohortele de ziaristi “tastatura” – sau “tonomat”, dintre care unii au si exercitiul tristelor vremi trecute cand scriau orice la comanada partidului comunist totalitar, trebuie sa se produca o schimbare majora.
Dar schimbarea aceasta, atat de necesara, trebuie sa vina din interiorul breslei si nu dinafara sa, si nu impusa ci asumata. Altfel ne paste pericolul unei rusinoase inregimentarii fortate , politica si economica, iar jurnalistii vor ajunge sa fie doar niste biete si jalnice prelungiri ale unor potentati ai zilei si sa ia pozitie de drepti inainte sa li se ordone acest lucru!
Tinerii jurnalistii pot aduce schimbarea!
Cu conditia sa accepte apostolatul impus de profesia lor!

Maria Petrascu, 17 martie 2008