Music: Owl City - Shooting Star
Gânduri: dar gandul meu zboara la tine, du-te! spune-i lui mami ca mi-e dor de doare, fara ea sunt nori si mi-e dor de soare. las gandul sa zboare, ajunge oare?
Gânduri: dar gandul meu zboara la tine, du-te! spune-i lui mami ca mi-e dor de doare, fara ea sunt nori si mi-e dor de soare. las gandul sa zboare, ajunge oare?
Exista un adevar universal valabil pe care cu totii trebuie sa-l infruntam mai devreme sau mai tarziu; fie ca vrem fie ca nu, totul se sfarseste intr-un final. Am urat intotdeauna - si asta n-are sa se schimbe - finalurile. Si ce-i mai crunt, e faptul ca orice, orice are un final. Ultimul capitol dintr-o carte superba(suferinta prelungita de epilog), ultima zi de vara, ultimul sarut, sa iti iei la revedere pentru ultima oara de la un prieten. Si totusi toate astea sunt inevitabile, scrise in piatra. Dragostea se risipeste, trebuie sa inchizi cartea, frunzele incep sa se ingalbeneasca si cad, lasi mana jos caci prietenul si-a intors spatele si n-ai sa-l mai vezi vreodata.
Mergem mai departe. Caci asta incercam sa ne impunem intotdeauna. Viata merge inainte, indiferent de rani si lacrimi. Dar doar pentru ca plecam si asta doare, sunt anumite persoane care au devenit cu adevarat o parte din noi, ramanand langa noi indiferent. Ei sunt pamantul de sub picioarele noaste, Steaua Nordului si vocile acelea din mintea noastra care ne ghideaza.. intotdeauna.
Preluat de la Zambet hoinar
