Dependente.

Copyright: krolone

Sunt un om dependent. Foarte dependent. În primul rând sunt dependent de viață. De viață nu suntem dependenți toți. Să fi dependent de viață înseamnă să trăiești viața fără să te gândești că ai regrete. Cum de știu că sunt dependent de viață? Sunt dependent de viață pentru că dacă îmi pun ceva în gând în secunda unu, în secunda doi am pus-o în aplicare, fără a mai mă gândi la consecințe. Dacă vreau să plec astăzi la Brașov, pentru că se întâmplă ceva, o voi face. Dacă vreau să fiu printre primii care vede un film, dacă vreau să îl văd înainte de lansarea oficială, o voi face. Am făcut astfel de lucruri și nu le regret. Toate m-au făcut să zâmbesc, să fiu fericit și, cum spune mottoul după care mă îndrum: Niciodată să nu regreți momentele, clipele, întâmplările care odată te-au făcut să zâmbești. Să întârzii trei ore pentru că am vrut să scot o fată în oraș este ceva normal pentru mine. Dar dependența de viață nu e dată de faptul că am ieșit cu ea, ci că nu am anunțat pe nimeni, și pe ea am convins-o pe moment. Asta e dependența de viață. Toți ar trebui să fim dependenți de viață. Dar cu timpul ajunge să ne fie frică. Viața este dependentă de noi, ne urmărește la fiecare pas! În fiecare secunda avem zeci de posibilități, sute de alegeri și mii de gânduri care ne pot schimba viața, dar nu le dăm uitării. Le lăsăm pe toate într-un borcan, le închidem bine, ermetic și le uităm acolo până ajungem în momente de cumpănă majoră. Abia atunci deschidem borcanul și reîncepem să trăim. Și ne aducem aminte că ne place să fim dependenți, iubim acest lucru, dar nu o facem!

Dependența cafelei de dimineață. Am ajuns să fiu dependent până și de cafea. Acele boabe mici, scorojite, cu gust amărui îmi fac ziua să fie mai bună. Cum cobor din autocar mă opresc la o cafea și-un pahar de vorbă. Dacă ați ști cât de mult vă poate schimba ziua cafeaua de dimineață... Eu, de exemplu, sunt ghidat toată ziua după cafeaua de dimineață. În funcție de tăria cafelei, de cantitatea de zahăr sau de aroma ei, de temperatură, culoare sau alte variabile așa am și eu ziua. Dacă beau dimineața o cafea foarte tare și fără zahăr sunt ursuz toată ziua. Dacă este cafeaua așa cum îmi place mie pot să am o zi perfectă. Prefer să cred acest lucru! Unii își modelează ziua după horoscop – după așezarea stelelor într-o constelație, după modificări ale pozițiilor, după de toate, eu nu! Cafeaua mă modelează, nu eu pe ea. Unii consideră o artă prepararea cafelei, eu consider că arta stă în savurarea ei.

Dependența de școală. Încă un lucru de care sunt dependent. Eu nu mai consider de mult școala ca fiind o obligație, ci a devenit mai mult o plăcere. Prefer să mă duc la școală decât să rămân acasă. Cum consideră părinții că orele sunt cele mai importantela școală, așa consider eu distracția. Și dependența de școală e doar o ramură firavă a unei alte dependențe de-ale mele: Dependența de distracție. Această ultimă este definitorie pentru mine. Eu pot râde la cea mai mică glumă, numai de dragul de a râde. Pot să mă distrez chiar și în situațiile în care ar trebui să fiu serios, chiar sobru. E dovedit chiar și științific faptul că râsul prelungește durata de viață. Și atunci de ce nu suntem toți cu zâmbetul pe fețe toată ziua? Stăm încruntați, îndurerați și îngâmfați în cea mai mare a timpului și uităm să mai zâmbim. O dată pe zi e de ajuns să oferi un zâmbet. Într-o zi dăruiești zâmbetul tău unei persoane, a doua zi îi mai dăriuești zâmbetul unei a doua persoane, fără să uiți, bineînțeles să i-l oferi și persoanei din ziua precedentă și continui așa, cu algoritmul acesta până ajungi să fi inconjurat numai de persoane cu zâmbetul pe buze, căci, te asigur că buna dispoziție e molipsitoare.

În concluzie nu pot să mă întreb, decât letoric, de ce nu ne place să fim dependenți? Știu că și tu ești dependent de ceva: fie de căldura sufletească, fie de clipele pierdute gândindu-te la ceva ce nu vei avea niciodată, fie de visele pe care le ai în fiecare noapte și dimineața le uiți ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Poate chiar trăim într-o lume în care ceea ce considerăm ficțiune, vis, să fie realitate și restul să fie numai un miraj, de ce nu? Deci... TU de ce ești dependent?