29 iul. 2010

Strigăt pentru surzi

Urlu, strig, strig cât pot de tare... încerc să exprim tot ce simt prin acest urlet....

Încerc, dar nu reuşesc. Acesta nu sunt eu... sunt o persoană paralelă cu ceea ce aş vrea să fiu, paralală cu ce am fost sau voi fi... Trăiesc într-o lume vulgară, poate prea vulgară. O lume care vede ceea ce văd şi eu, dar care nu simte niciodată ceea ce simt eu. Când eu sunt dezgustat, ceilalţi sunt în extaz, iar când eu admir ceva  ceilalţi aruncă cu pietre în semn de dispreţ... nu ştiu ce să mai fac! Îmi este greu. Vreau să urmresc ştirile de la televizor, dar nu pot. Nu pot pentru că nu văd nimic bun acolo. Crime, violuri, împrumuturi care ne afundă Ţara în datori şi... reclame. Aceste spoturi de câteva secunde,care fac oamenii să meargă ca o turmă de oi fără noimă să cumpere un ou de la un magazin numai pentru că este mai ieftin cu 5 bani, mă înnebunesc. Omul nostru nu se gândeşte că pe lângă ou pe masă trebuie să mai pună şi o felie de pâine... El pleacă acasă muţumit că a dat cu 5 bani mai puţin pe ou, negândindu-se că ceea ce a economisit la ou a pierdut la cumpărarea pâinii. Asta văd la televizor, sau mai bine zis tembelizor. Mă întreb dacă Burebista s-ar fi înţeles cu cei de la Fondul Monetar Internaţional? Mă întreb dacă Burebista ar fi acceptat să îşi vândă Ţara în schimbul câtorva saci cu bani de aur?

Cum a ajuns Ţara într-o astfel de situaţie? Unul din motive este din cauză că sistemul educaţional, medical, sau orice alt sistem de stat sunt într-o continuă cădere. De ce să mă fac doctor? Păi ,mătuşa vărului de la Galaţi lucrează pentru italieni şi câştigă de trei ori mai mult decât medicul care are de făcut 10 ani de studiu pentru locul său de muncă. Oi fi eu prost să studiez? Ma bine să mă relaxez, să încerc să îmi aduc raiul pe pământ, să mestec seminţe uitându-mă la un meci sau să ies la shopping cu fetele să vedem ce-a mai apărut nou în vitrinele luminate, cu pantofi, poşete sau bijuterii.

Am ajuns aşa şi din cauza dezertorilor. Cum Ţara se află în impas, cum ne luăm toţi de mânuţă, ne îmbarcăm în primul avion care mai are locuri la bussines class, că, de, merităm, şi emigrăm noi, aşa frumos, în Canada. Sau, mai bine, cum nici nu ştim limbi străine, ne ducem la "fraţii italeni" să trăim în condiţii mizere pentru a ne putea mândri când venim în ţară că noi avem salariu de 800 $. Dar în ţară nu putem spune ceea ce facem, spunem doar: "mă ţine să îi fac mâncare şi să îi ţin companie, că e singurel, drăguţul de el", nu putem spune că trăim într-o debara de un metru pe un metru. că mâncăm o singură dată pe zi ceea ce le rămâne "stăpânilor" şi mai ales nu putem spune modul în care sunt trataţi. Aceşti oameni duc o viaţă de câine cu gândul că aşa le va fi copiilor mai bine. Le trimit lunar "preaiubitelor ploade" 500 de dolari ca "să aibă cu ce trăi". Dar copiii ce fac cu banii? Dacă sunt la o şcoală centrală, se droghează. Dacă sunt la o şcoală cu pretenţii medii, se apucă de băut şi de fumat, iar dacă sunt la o şcoală de la periferia oraşului îşi injectează droguri în vene şi încep a fura pentru că "plăcerea la ţigară începe să se stingă". Te sacrifici, mai bine spus, te înjoseşti, pentru ce? Pentru a-ţi omorî copilul? Aşa nu îţi ajuţi nici Ţara şi nici familia.

Tu pleci la italieni şi vrei ca atunci când te întorci toate lucrurile să fie în regulă? Te-ai gândit în vreo zi, când plângeai în debara aducându-ţi aminte ce bine e acasă că poate atunci când o să te întorci acasă acest acasă să nu mai fie România? Te-ai gândit că poţi avea "casa" în "ţinutul autonom secuiesc"? Şi atunci o să te întrebi: de ce? Pentru că nu ne putem apăra graniţele. Pentru că românii noştri stau prin Italia şi militarii noştrii prin Irak şi Afganistan. S-au dus acolo să jefuiască o ţară pentru interese care nu sunt româneşti. Mergem acolo şi murim, pentru cine? Pentru România? Nu cred. Apărăm noi vreun teritoriu românesc pe-acolo? Sau luptăm noi acolo să ne reîntregim Ţara fără să ştiu eu? Cred că miltarii noştrii se cred în Basarabia şi vor a doborî pe cotropitorul rus... Să ne aducem aminte, oare, că Româna a fost primul stat din lume care a acceptat Republica Moldova ca stat independent? Greşim o dată, greşim de două ori, dar niciodată nu mai învăţăm şi noi din greşelile strămoşilor noştri? Credem în aşa-zise teorii, eretice de altfel, care spun că omul este rezultatul evoluţiei speciilor de la nimic, practic, (cică de la o materie nevie - moartă), această evoluţie fiind coordonată de Dumnezeu. Căutăm tot timpul o cale de mijloc între bine şi rău, dar alegem răul împachetat într-o pojghiţă de bine. Dacă vrem să punem la o oră de istorie o mărturie video a basarabenilor întemniţaţi pentru sentimente româneşti, trebuie să facem o cerere care, bineînţeles, nu se aprobă pe motiv că „ nu ne interesează pe noi treburile astea cu basarabenii. Ce treabă avem noi cu ei?"

Din fericire nu trăim într-o ţară de oameni fără suflet, fără trăire românească şi făr΄ de cuget, căci dacă ar fi aşa acest lucru ne-ar duce spre piere!

Un comentariu: