Cautand lumina

Voi culege lumina şi poate

Va incolţi cândva şi-n noi,

Cu flori albe şi frunze late

Destule pentru amândoi.

Voi aduna toate ploile 

Ce ne-au udat vreodată

 Şi ne vom scufunda în ele

  Pielea deja prea uscată.

Preluat de la Latent

iridescent.

Music: Owl City - Shooting Star
Gânduri: dar gandul meu zboara la tine, du-te! spune-i lui mami ca mi-e dor de doare, fara ea sunt nori si mi-e dor de soare. las gandul sa zboare, ajunge oare?

Exista un adevar universal valabil pe care cu totii trebuie sa-l infruntam mai devreme sau mai tarziu; fie ca vrem fie ca nu, totul se sfarseste intr-un final. Am urat intotdeauna - si asta n-are sa se schimbe - finalurile. Si ce-i mai crunt, e faptul ca orice, orice are un final. Ultimul capitol dintr-o carte superba(suferinta prelungita de epilog), ultima zi de vara, ultimul sarut, sa iti iei la revedere pentru ultima oara de la un prieten. Si totusi toate astea sunt inevitabile, scrise in piatra. Dragostea se risipeste, trebuie sa inchizi cartea, frunzele incep sa se ingalbeneasca si cad, lasi mana jos caci prietenul si-a intors spatele si n-ai sa-l mai vezi vreodata.
Mergem mai departe. Caci asta incercam sa ne impunem intotdeauna. Viata merge inainte, indiferent de rani si lacrimi. Dar doar pentru ca plecam si asta doare, sunt anumite persoane care au devenit cu adevarat o parte din noi, ramanand langa noi indiferent. Ei sunt pamantul de sub picioarele noaste, Steaua Nordului si vocile acelea din mintea noastra care ne ghideaza.. intotdeauna. Pentru D.

Preluat de la Zambet hoinar

Tic-tac, tic-Tac

Aud secundele cum trec in mine, se pierd

In timpul meu.

Pentru ca detin propriul meu timp

Si propriile mele secunde.

Cu care jonglez fără pricepere

Şi de care nu mi-e milă

Să le sorb

Şi să le scuip.

Mă dăruiesc lui,

Timpului meu.

Îi sărut încheieturile,

Îi mângâi secundele,

Îi şoptesc minute dulci.

Îl izbesc de propriii pereţi

Şi îmi încolăcesc braţele

De...

Secundele care atârnă

Din el. 

Preluat de la Atelier de ganduri infantile

Heart-mind / courage-fear

3 secunde. 9 grame. 8 mililitri. Pff, cifrele astea sunt mai mult decat degeaba. 4 timpi. 14 filtre. 3 catrene. Mai multe infinitati. 2 coruri. 5 pagini. 12 subiecte. Si tot atatea ratari cate nuante de verde crud. Mai tarziu? Nu, nu. Acum.
Apoi, mai sunt multe alte ideologii idioate si fire pornite din stanci, taiate in colturi si impartite in doua. Si mustacelile, increngaturile, contraponderi, dispozitii, teoreme, axiome, libertati, brate si versuri. Hah! Otrava. Gandu-i otrava. Si gandu-i otrava ca pronume. In doua sensuri. In patru sensuri. In cate sensuri vreau. Si alte nimicuri. Maine va fi azi, dar azi nu va fi maine. Deci lasa matematica. Moneda nationala nu e regele junglei. Deci lasa logica. Subiectul iese din cazuri. Deci lasa romana.
Si lucrurile ar trebui sa aiba un sens? Acum? Nu, nu. Mai tarziu.

Neintelegand, priveam distrat / Si faceam haz pe urma lor, / Cum parul blond al mamei dragi / Se-nalbea incetisor

Copilărie, vis trandafiriu M-ai părăsit ducând departe
Poveşti şi basme, bucurii
Candoare, zâmbet, puritate.

În depărtări mă văd copil,
Zburdând desculţ prin ape și cărări,
Zâmbind la soare-n plină zi,
Şi stând cu luna în visări.

Neînţelegând, priveam distrat
Şi făceam haz pe urma lor,
Cum părul blond al mamei dragi
Se-nnălbea încetişor.

Cu inocenţa-mi trecătoare,
Mă întrebam, copil fiind,
De ce o stea ce-i căzătoare
Nu cade pe pământ s-o prind.

S-o duc copilei ce-o iubesc,
Să-i spun „Primeşte-o, zâna mea!”
S-o dăruiesc cu tot ce am,
Cu sufletul şi viaţa mea.

Trecut-au ani şi ani de-atunci,
Lacrimi amare-mi curg uşor,
Ştiind că niciodată-n viaţă
N-a curge râul spre izvor.

Ci viaţa merge înainte,
Bătrânii mor, se nasc copii,
Copilărie, vis trandafiriu
Adio, n-o să mai revii!

Roxana Stăneiu

Poezia este perfecta pentru ca in curand o sa fac o incursiune in trecut! Fiti pe faza ca o sa ma apuc de povestit vrute si nevrute pentru a-mi ajuta scoala! Stay tuned!

Bannere

In ultimul timp m-am apucat sa fac bannere pentru cateva povesti de pe wattpad, din lipsa de ocupatie. Nu sunt un-stiu-ce, dar totusi...

A şti la scară umană poate fi folositor, dar în nici un caz mântuitor.