.you're too old to be so shy

.and the heart must pause to breathe

Uneori ma transform in necuvinte, in semne de punctuatie si-n serpi. Si-atunci devin mai rosu inchis si mai piatra si-ajung sa ma confund cu o metafora, cu o bufnita sau cu ceva mai nediscret. Am si-un faun numai al meu care obisnuia sa-mi aduca cate trei degete la pranz. Dar avea un viciu care l-a indepartat de mine: obisnuia sa bea apa din Hades. Iar dupa ce-a plecat, a trebuit sa ma transform intr-un sunet mai sinusoidal. Si nu m-am priceput la asta, caci Olimpul m-a facut un om schiop si fara atriul stang. Iadul suntem noi. Iadul sunt ceilalti.
Preluat de la Toamna cade numai toamna.

Arta de a cadea, sublimul gest!

Şi  au murit atâţia oameni şi doar eu le-am simţit trecerea...Au trecut prin mine şi mi-au ciopârţit trăirile le-au luat iremediabil cu ei. Mă întreb cu ce voi rămâne în final.

Ei cad...cad cu toţi în jurul meu, se prăbuşesc în jocul ăsta murdar al lumii. Li se pierd sufletele în căderea asta elaborată, se rostogolesc şi se întind la picioarele celor Trei Graţii.. Ei cad mai departe şi îşi leagă de mine privirile, gesturile îşi lipesc frustrările de genele mele ! Am ajuns să văd numai dezastre şi durere în viaţa asta falsă. Mi-au sângerat ochii până ţi-am văzut sclipirea din ochi şi zâmbetul de pe buze...atunci am orbit!

Clădirile se prăbuşesc în jurul nostru şi lumea se clatină. De câteva nopţi visez canari morţi căzând peste tine. Simt că sunt copilul care nu plânge doar pentru că nu este nimeni aproape să îl vadă....m-am săturat de suferinţa asta ce mi s-a împregnat în vene, ce mi se zbate în aorte....vreau să o împart cu toată lumea, m-am săturat să mă lupt inutil şi fără rezultat cu ea, m-am săturat să pierd câte puţin din mine de fiecare dată când cad..

Eu cad mai altfel decât toţi ceilalţi, îmi place să simt plutirea să experimentez zborul chiar dacă aterizarea doare mai tare! Cad doar atunci când nu se uită nimeni, mă arunc în lipsurile astea apatice ale lumii te las să îmi întinzi mâna şi te ignor placid, mai bine ţi-ai termina ţigara şi m-ai lăsa să mor, moartea mea nu m-ar distruge decât pe mine!

Ne facem ghem în faţa fricilor noastre, ne ascundem după scuze inexistente, ne minţim şi ne înşelăm ca cei mai mari amatori şi cu toate astea cădem în plasă. Îmi strâng dorurile în palmă şi le las să se zdrobească de pământ, să se strecoare în epiderma fragilă a vieţii. Morţii îi va lipsi viaţa!

Toţi se zbat şi se aruncă în faţa vieţii, care ca un martor tăcut le zâmbeşte ironic îi priveşte în ochi ca pe cele mai neînsemnate particole ale Universului şi râde de decăderea lor.

Mă las pe braţele întunecate ale pierderii totale şi mă ascund după umbre şi gânduri mărunţite, nu trebuie să mă vadă nimeni! Ţin de mână copilul din mine şi îi ofer siguranţă, încredere nu îi voi dărui niciodată, nimeni nu mi-a oferit nici mie această deplină plăcere.

Eu cad armonios şi las copilul să uite morţile şi să îmi continuie existenţa inutilă. Trec din nou prin senzaţia că dacă aş putea avea din nou efemeritatea lui,  tot ce face el îmi doresc să fi făcut cu zece ani în urmă. E în stare să spună cuvântul pentru care m-aş întoarce în timp pentru a-l putea pronunţa, pentru a-l arunca în faţă iubirii. Trăiesc cu sentimentul că dacă aş avea ocazia să o fac aş avea puterea să zâmbesc iar. M-aş întoarce şi o mie de ani în urmă dacă aş avea ocazia să mă trezesc apoi aceeaşi persoană, acelaşi om nesemnificativ, dar fericit, deplin, împlinit. 

Secretul sunt căderile în epilepsie , calitatea de a reuşi să întorci timpul măcar atunci când visezi. Dacă ai ştii ce cuvinte arunc spre tine în vise, dacă ai ştii ce dureri îţi cad pe simţuri, ce frici îţi acaparează tresările.

Nu voi spune nimănui de cât de mult e nevoie să cazi  şi cât de tare trebuie să te cobori şi până unde trebuie să ajungi pentru a fi fericit, pentru a accepta existenţa duală a morţii şi pentru a avea capacitate de a zâmbi fie doar şi viselor!

Odată cu înţelegerea morţii vine desăvârşirea , vine primul sentiment de claritate, vine prima desăvârşire în autocunoaştere şi mai ales prima cădere.Eu am puterea să mă îmbătrânesc dar îmi e greu să mă ridic! Dezbrac căderile până la obsesii le înjunghii avânturile, le stopez scelerat şi aştept să mă omori!

Mintea mea e căzută total şi scânceşte surd, e ruptă , sfărâmiţată şi îndurerată ca un plâns..

Te dezbrac de simţuri până la obsesie şi las mintea să danseze sardonic cu tine măcar atât să fac după ce te-am lăsat de atâtea ori să cazi! Ţine cont, nu te ridic, nu o voi face niciodată!

Voi fi profetul pentru ultima dată, voi fi sufletul Satanei îţi vestesc coborârea, coborârea amândurora pentru că m-am hotărât să vin cu tine, să te urmez până şi în tenebre să te urăsc în paşi de dans până la final.

Durerea asta e sufletul petrecerii, iubirea asta insipdă mă doboară. Lipsa asta îmi conturează sufletul. Îngerii mă distrug şi râd în pumni, pulsul demonilor îmi zdrobeşte pulsul. Dincolo de coborâre, dincolo de noi, dincolo de Univers se frâng căderi libere, planeză dubios fluturi..

Căderea e dincolo de dezamăgire face pacturi inimaginabile şi surde cu echilibrul... relaţia lor îmi aminteşte de noi doi. Viaţa mea e neclintită şi face obsesii pentru moarte, doar buzele mele mai şoptesc ceva de neînţeles, neclar, îi şoptesc bestiei mele interioare, încearcă să mă facă să aleg căderea.

Nu încerc să îl simplific pe Dumnezeu , dar el nu a căzut după cruce,El şi-a legat disperat ultimele momente de lemn şi-a lipit trupul de înălţime dar noi cădem în fiecare zi de fiecare dată altfel în moduri diverse şi umilitoare...

Căderea mea se repetă la nesfârşit, nu voi afla niciodată de  încercarea ta eşuată de a mă prinde. Noi ne-am perfecţionat căderea am ajuns să o facem din ce în ce mai degradant, mai atâţător poate, poate viaţa ne va dori mai mult şi nu ne mai vai da drumul niciodată, dar sunt convinsă o face în nenumărate rânduri şi mă întreb când vom păşi în gol pentru ultima dată!

P.S: Tu m-ai ucis apoi ai şters mişeleşte cuţitul şi m-ai ucis din nou.Tu mi-ai privit căderea, m-ai prins şi apoi mi-ai dat drumul împingându-mă şi mai puternic!


Preluat de la ...atunci SCRIU...

Mi-ar placea sa nu mai scriu despre el..

    Mi-ar placea sa nu mai scriu despre el. Cuvintele sunt mult prea putine pentru a descrie exact ce simt, ce efect are asupra mea. Si atunci unde mai e rostul?.. Tot ce scriu nici macar nu se compara cu realitatea. Arta mea devine brusc banala. Nu vreau sa fac literatura din sentimentele astea.. si atunci?!

     O sa incep sa pictez. O sa iau o bucata de carbune si o sa desenez conturul chipului baiatului pe care il stiu mult prea bine. Nu voi avea nici o problema cu asta. Dar ce o sa fac atunci cand o sa vreau sa umplu desenul cu o realista culoare? Unde voi gasi nuanta aceea ireala a ochilor lui? Nici nu cred ca oamenii au reusit sa conserve o astfel de nuanta intr-un banal tub de culoare.. E o idee aiurea. Mai bine renunt.

      O sa incerc sa compun un cantec. O sa imi iau chitara si o sa cant singura melodie pe care o stiu, o sa ii ciupesc toate corzile pana cand voi fi aproape sa le rup, o sa invat acorduri.. dar ce o sa fac cand o sa observ ca orice ritm nu se potriveste deloc cu bataile inimii atunci cand il vad? O sa imi dau seama ca totul e in zadar, va spun eu! Si atunci.. atunci voi renunta.

     O sa incerc sa ii modelez trupul dintr-o bucata de lut. Dar va putea vreodata lutul sa capete caldura trupului lui, sau va fi doar un obiect rece.. ? Oh, eu nu am nevoie de un obiect, am nevoie de el.. mai bine renunt.

     Toate ideile imi alearga prin minte si nu mai stiu ce sa cred. Ma pricep doar la scris, si acum nici asta nu imi mai iese. Unde gresesc? De ce nu pot sa fac literatura din sentimentele astea, dar cu toate astea ma incapatanez sa scriu.. ?

   Anemona.

Preluat de la Doar niste ganduri

O eternitate

Ce-l picură pământul către împlinire …

Şi-i învârte drumurile în spirale ,

De-a curmezişul învelişului din miez de întâmplare .

Înnoadă şiruri de fulgere mărunte ce înţeapă

Ca un spin uscat , şters de detalii .

Îi mătură genele ude de rugină

Concentrându-le în sacul fără fund al secundelor ce-i curmă

Eul …

Linii frânte frângându-se în centrul nuclear plin de cercuri goale

Ce-şi formează fermitatea de absurdităţi ,

Marginile sale întinse în părţi egale prin trecutu-i tremurat

Le vântură iertarea şi-l ridică pe el deasupra unei lumi de foc

Unde-i pune răul să ardă în raze zig-zagate de lumină .

Şi zâmbeşte , şi-şi sapă veşnicia secundei în pământ ,

Scotând-o la iveală doar când

o revelaţie de geniu îi deschide ochii pentru a concluziona

Că nu mai vede pe nimeni … şi nimic ce plânge.

Preluat de la Cuvinte prin tablouri

Novembre, sta passando novembre

Nu a fost toamna...
Nu?
Nu,nu a fost toamna,a fost doar noiembrie,a fost vremea lui,el inceput si sfarsit,el totul.

A fost noiembrie perfid,ros pe la colturi si mutilat,imbrancit in tarana de vise strivite si mi-a copt viermi sleiosi sus,la margine de prapastie abrupta,pe pleoapa ingreunata.
Plangea noiembrie in mine a pelin stacojiu,cu sughituri rupte-n aripi de vant,frematand a acorduri de stins caramiziu si glorios galbui pierdut in zare.
Se zbatea noiembrie,inuman,cu pumnii inclestati,adancindu-si santuri si gropi in mine...
Si-acum incepe lin noiembrie sa-si stranga alaiul si sa-si indrepte pasul molcom spre nicaieri,tot mai in fata,tot mai departe.Incepe sa-si stranga sub talpa lui crapata ochi-mi umezi,plumbul dulce si violetele-mi uscate,iar eu il trag insistent de pletele-i degradate impletite-n ecouri stinse agatate-n sfarsituri.Ingenunchez adanc in mine,adanc in el si-l rog cu glas sfiit sa mai ramana,macar in mine,inca o vreme,inca un anotimp.Dar el,hain cum e,isi porneste pasii spre carari in valuri clocotitoare de padure spumeganda,iar eu incep sa plang,asurzitor in durerea-mi de pe oase.Mi-e frica ca n-o sa mai fienoiembrie ca acum si tremur,caci eu il iubesc,cu mila si cu groaza si-as vrea sa-l strang iar la piept,sa-l aud rasunand a frunza moarta si nori ce-si frang trairea.

Dar nu noiembrie pleaca...
Cum adica?
Tu pleci,nu el.El e tot timpul aici,doar aici...
Am inceput sa plang furtunos,ca un copil mare ce descopera adevaruri dureroase.Ma uitam contrariata si dezamagita spre picioarele ce nu vroiau sa-mi paralizeze,sa-mi incremeneasca a vesnicie in acest noiembrie sublim.

Urla luna-n mine a lupi flamanzi si turbati rataciti in file de noapte-ascunsa si  incepe sa se faca tarziu,se face noiembrie tarziu in mine si-l simt cum isi stinge cu pleoapele anemice luminile,si-si inchide-n bagaje vant si foame crunta,urme de noroi si zare invechita.
mi-e noiembrie tarziu prin mine...
       ...atat de tarziu.

Cautand lumina

Voi culege lumina şi poate

Va incolţi cândva şi-n noi,

Cu flori albe şi frunze late

Destule pentru amândoi.

Voi aduna toate ploile 

Ce ne-au udat vreodată

 Şi ne vom scufunda în ele

  Pielea deja prea uscată.

Preluat de la Latent

iridescent.

Music: Owl City - Shooting Star
Gânduri: dar gandul meu zboara la tine, du-te! spune-i lui mami ca mi-e dor de doare, fara ea sunt nori si mi-e dor de soare. las gandul sa zboare, ajunge oare?

Exista un adevar universal valabil pe care cu totii trebuie sa-l infruntam mai devreme sau mai tarziu; fie ca vrem fie ca nu, totul se sfarseste intr-un final. Am urat intotdeauna - si asta n-are sa se schimbe - finalurile. Si ce-i mai crunt, e faptul ca orice, orice are un final. Ultimul capitol dintr-o carte superba(suferinta prelungita de epilog), ultima zi de vara, ultimul sarut, sa iti iei la revedere pentru ultima oara de la un prieten. Si totusi toate astea sunt inevitabile, scrise in piatra. Dragostea se risipeste, trebuie sa inchizi cartea, frunzele incep sa se ingalbeneasca si cad, lasi mana jos caci prietenul si-a intors spatele si n-ai sa-l mai vezi vreodata.
Mergem mai departe. Caci asta incercam sa ne impunem intotdeauna. Viata merge inainte, indiferent de rani si lacrimi. Dar doar pentru ca plecam si asta doare, sunt anumite persoane care au devenit cu adevarat o parte din noi, ramanand langa noi indiferent. Ei sunt pamantul de sub picioarele noaste, Steaua Nordului si vocile acelea din mintea noastra care ne ghideaza.. intotdeauna. Pentru D.

Preluat de la Zambet hoinar

Tic-tac, tic-Tac

Aud secundele cum trec in mine, se pierd

In timpul meu.

Pentru ca detin propriul meu timp

Si propriile mele secunde.

Cu care jonglez fără pricepere

Şi de care nu mi-e milă

Să le sorb

Şi să le scuip.

Mă dăruiesc lui,

Timpului meu.

Îi sărut încheieturile,

Îi mângâi secundele,

Îi şoptesc minute dulci.

Îl izbesc de propriii pereţi

Şi îmi încolăcesc braţele

De...

Secundele care atârnă

Din el. 

Preluat de la Atelier de ganduri infantile

Heart-mind / courage-fear

3 secunde. 9 grame. 8 mililitri. Pff, cifrele astea sunt mai mult decat degeaba. 4 timpi. 14 filtre. 3 catrene. Mai multe infinitati. 2 coruri. 5 pagini. 12 subiecte. Si tot atatea ratari cate nuante de verde crud. Mai tarziu? Nu, nu. Acum.
Apoi, mai sunt multe alte ideologii idioate si fire pornite din stanci, taiate in colturi si impartite in doua. Si mustacelile, increngaturile, contraponderi, dispozitii, teoreme, axiome, libertati, brate si versuri. Hah! Otrava. Gandu-i otrava. Si gandu-i otrava ca pronume. In doua sensuri. In patru sensuri. In cate sensuri vreau. Si alte nimicuri. Maine va fi azi, dar azi nu va fi maine. Deci lasa matematica. Moneda nationala nu e regele junglei. Deci lasa logica. Subiectul iese din cazuri. Deci lasa romana.
Si lucrurile ar trebui sa aiba un sens? Acum? Nu, nu. Mai tarziu.

Neintelegand, priveam distrat / Si faceam haz pe urma lor, / Cum parul blond al mamei dragi / Se-nalbea incetisor

Copilărie, vis trandafiriu M-ai părăsit ducând departe
Poveşti şi basme, bucurii
Candoare, zâmbet, puritate.

În depărtări mă văd copil,
Zburdând desculţ prin ape și cărări,
Zâmbind la soare-n plină zi,
Şi stând cu luna în visări.

Neînţelegând, priveam distrat
Şi făceam haz pe urma lor,
Cum părul blond al mamei dragi
Se-nnălbea încetişor.

Cu inocenţa-mi trecătoare,
Mă întrebam, copil fiind,
De ce o stea ce-i căzătoare
Nu cade pe pământ s-o prind.

S-o duc copilei ce-o iubesc,
Să-i spun „Primeşte-o, zâna mea!”
S-o dăruiesc cu tot ce am,
Cu sufletul şi viaţa mea.

Trecut-au ani şi ani de-atunci,
Lacrimi amare-mi curg uşor,
Ştiind că niciodată-n viaţă
N-a curge râul spre izvor.

Ci viaţa merge înainte,
Bătrânii mor, se nasc copii,
Copilărie, vis trandafiriu
Adio, n-o să mai revii!

Roxana Stăneiu

Poezia este perfecta pentru ca in curand o sa fac o incursiune in trecut! Fiti pe faza ca o sa ma apuc de povestit vrute si nevrute pentru a-mi ajuta scoala! Stay tuned!

Bannere

In ultimul timp m-am apucat sa fac bannere pentru cateva povesti de pe wattpad, din lipsa de ocupatie. Nu sunt un-stiu-ce, dar totusi...

A şti la scară umană poate fi folositor, dar în nici un caz mântuitor.

Wild Africa (VIDEO)

Voi v-ati gandit vre-odata cum e prin Afirca? Mie astazi mi-a trecut prin cap sa vad cum e si pe acolo si am descoperit acest mini-clip de prezentare... Sper sa va placa!

Jocurile copilariei

Daca unii jucau v-ati-ascunselea pana seara tarziu si ce stiu eu ce alte jocuri, eu invatam pe de rost strazile din Vice City. Si nu stiu de ce, dar aveam o slabiciune pentru motocicletele albastre. Adica... fugeam tot orasul numai ca sa prind motocicleta asta. Si cea mai mare provocare era sa imi bat fratele la numarul stelelor din dreapta sus, care iti spun cat esti de urmarit de politie. Da, da, stiu. Multumim celui care a inventat parolele. Ce sa spun, in 6 ani, am devenit maestra la jocul asta. Hehe...

Ceea ce nu stiati despre vise

A visa este una din cele mai misterioase experiente ale vietii. In timpul imperiului roman, unele vise se prezentau senatului pentru analiza si interpretare, deoarece se credea ca sunt mesaje de la Dumnezeu. Cei ce interpretau visele ii insoteau chiar si pe liderii militari in batalii si campanii militare. In plus, stim ca multi artisti si-au gasit ideile creative in visele lor. Dar ce stim ca sunt visele? Iata 13 din cele mai interesante fapte pentru noi:

1. Uitam 90% din vise
In 5 minute de la trezire, jumatate din visele noastre sunt uitate. In 10 minute, 90% dispar.

2. Si nevazatorii viseaza
Oamenii ce-si pierd vederea dupa nastere pot vedea imagini in visele lor. Cei ce se nasc fara vedere nu vad imagini in visele lor, dar par la fel de reale toate celelalte simturi: sunetul, mirosul, simtul tactil si emotiile.

3. Cu totii visam
Daca credeti ca nu visati, va inselati! Doar va uitati visele. Orice fiinta umana viseaza (exceptie fac doar cazurile extreme de tulburari psihologice).

4. In vise noi nu vedem decat fete, dar asta e ceva ce deja stim
Mintea noastra nu inventeaza fete, in vise vedem fete adevarate de oameni pe care i-am vazut in timpul vietii dar nu stim sau nu ne amintim ca le-am vazut. Cu totii vedem sute de mii de fete de-a lungul vietii, asa ca avem o rezerva fara sfarsit de caractere pentru creierul nostru ce le foloseste in timpul viselor.

5. Nu toata lumea viseaza in culori
Un procent de 12% viseaza numai in alb si negru. Restul viseaza color. Studii ce s-au desfasurat din 1915 pana in 1950 sustin ca majoritatea viselor erau in alb si negru, dar aceste rezultate au inceput sa se schimbe cu anii ‘60. Astazi, doar 4,4% din visele celor sub 25 de ani sunt in alb si negru. Studii recente sugereaza ca aceste schimbari pot fi corelate cu trecerea la televiziune, filme si media color.

6. Visele sunt simbolice
Daca visati despre anumite subiecte trebuie sa stiti ca adesea nu este vorba exact despre ele. Visele vorbesc intr-un mod extrem de simbolic. Orice simbol ati crede ca a fost ales in visul vostru, cel mai adesea nu despre el e vorba in visele voastre.

7. Emotii
Cea mai comuna emotie experimentata in vis este anxietatea. Emotiile negative sunt mai intalnite in vis decat cele pozitive.

8. Visele recurente
In timp ce continutul celor mai multe vise este intalnit numai o data, cei mai multi dintre noi experimentam visele cu repetitie, sau vise a caror poveste se repeta in alte momente ale somnului. Pana la 70% dintre femei si 65% dintre barbati au vise ce se repeta.

9. Si animalele viseaza
Studii facute pe animale diferite au aratat aceleasi activitati cerebrale in timpul somnului , ca si la oameni. Urmariti somnul unui caine. Labutele i se misca precum atunci cand alearga, iar uneori scoate niste scancete ca si cand ar urmari ceva in vis.

10. Senzatia de paralizie a corpului
Somnul REM (Rapid eye movement) este un stagiu normal al somnului caracterizat prin miscari rapide ale ochilor. Somnul REM sleep in cazul adultilor ocupa cam 20-25% din totalul somnului, circa 90-120 de minute intr-o noapte de somn. In timpul somnului REM corpul este paralizat (se afla intr-o atonie musculara) de un soi de mecanism al creierului nostru pentru a preveni miscarile ce apar in somn. Oricum, acest mecanism este posibil sa fie declansat inainte, in timpul sau dupa somnul normal in timp ce creierul se trezeste.

11. Integrarea visului
Mintea noastra interpreteaza stimulii externi cu care simturile noastre sunt bombardate cand dormim si le fac parte a visului nostru. Asta inseamna ca uneori, in visul noastru, auzim un sunet din viata reala si il integram in el intr-un fel. De exemplu visam ca suntem la concert, in timp ce in alta camera cineva din familie canta la o chitara.

12. Femeile si barbatii viseaza diferit
Barbatii tind sa viseze mai mult despre alti barbati. Circa 70% din personajele visului unui barbat sunt alti barbati. Pe de alta parte, visul unei femei contine un numar aproape egal de femei si barbati. Separat de asta, barbatii in general au mai multe emotii agresive in visele lor decat in cele ale femeilor.

13. Visele precognitive
Rezultate ale mai multor studii efectuate pe un numar mare de oameni indica faptul ca intre 18% si 38% dintre ei au experimentat cel putin un vis precognitiv iar 70% au avut un déjà vu. Procentul celor ce cred ca visele precognitive sunt posibile este chiar mai mare, undeva intre 63% si 98%.

Sursa: dezlegareaviselor.ro

Pastila care sterge amintirile neplacute

Pastila care şterge amintirile urâte ar putea deveni realitate. Cercetătorii susţin că, în maximum 10 ani, oamenii chinuiţi de traume din trecut se vor putea trata printr-o metodă revoluţionară. Potrivit doctorului Robert Pawlak, creierul produce o proteină- lipocalina 2- ca răspuns la activităţile stresante. Creşterea nivelului proteinei ajută persoana să blocheze stocarea amintirilor neplăcute şi să-şi controleze stările de nelinişte.

Cercetătorii susţin că tulburările psihologice şi mentale sunt prezente la peste 30% din populaţie. Din acest motiv, evenimentele foarte stresante sau traumatizante ar trebui uitate repede. Cele mai afectate de aceste tulburări sunt persoanele emotive sau care intră rapid în panică.

În filmul "Strălucirea eternă a minţii neprihănite", cuplul jucat de Kate Winslet şi Jim Carrey apelează la o procedură pentru a-şi şterge amintirile legate de relaţia lor. Pe viitor, acest lucru va fi posibil şi în realitate, nu doar în filme şi în literatura SF. Prin stimularea producţiei de lipocalina-2, conexiunile din creier cauzate de traumă vor putea fi slăbite şi astfel amintirea propriu-zisă va fi ştearsă.

Fenomenul a fost testat pe şoareci care, în funcţie de cantitatea de lipocalină-2, au reacţionat diferit la frică. Cei care au produs o cantitate mai mare de proteină nu au retrăit momentele traumatizante pentru ei, reuşind astfel să-şi blocheze amintirile neplăcute.
Cu toate acestea, există şi critici conform cărora amintirile neplăcute sunt esenţiale dacă vrem sa învăţăm din greşelile noastre.

Sursa: gandul.ro

First love

A trecut atat de mult timp incat nici eu nu mai stiu pe cand m-am indragostit... Parca prima oara mi s-a intamplat la un carnaval cand intruchiparea frumusetei mi-a atras atentia. Era imbracata cu o rochie superba de care erau cusuti cativa trandafiri rosii, dar... stai! Nu despre asta vreau sa vorbesc acum! Mai ales ca nici macar nu mai stiu cum o chema  pe fata :( Ehh... iubiri de gradinita, ce sa-i faci...

Acum imi prezint o alta dragoste, una mai ciudata: GTA Vice City ;) Chiar atat de ciudat e oare? Adica imi e greu sa cred ca nu ai jucat nici macar un minut minunatia asta... Chiar daca s-au scurs anii si nu m-am mai jucat de mult, imi aduc aminte cateva parole (nu-mi place sa trisez, dar am o scuza: un pusti de varsta mea nu se putea descurca intr-o lume atat de cruda plina de mafioti si afaceri dubioase fara un ajutor divin...). Levemealone, thugstools, aspirine sau panzer inca stau intiparite adanc in minte alaturi de alte chestii care poate nici nu sunt asa de importante ca matematica, fizica sau teoria cuantica :))

Cum am facut, cum n-am facut, intr-o zi m-a vazut mama cum ma plimbam cu tancul prin oras dobandind stelute si eu, in copilaria mea, o intreb daca nu vrea sa ma ajute sa fur elicopterul care ma urmarea... Atat mi-a fost! Interdictie totala, CD-ul a fost distrus, si bietul baiat a ramas fara vise... Bine... nu asa s-a intamplat! Nu am renuntat! Cum sa fac una ca asta? Mi-am rugat un prieten sa-mi imprumute si mie CD-ul lui si am reinceput aventura...

Cred ca au fost sute de ore jucate daca nu cumva chiar mii de ore. De doua ori am dus toate misiunile la sfarsit si de fiecare data m-am incurcat la misiunea aceea in care trebuia sa ghidezi niste elicopere de jucarie sa plaseze bombe langa niste butoaie de benzina aflate intr-o cladire in constructie, nici acum nu stiu care e schepsis-ul...

Si n-am trait fericiti pana la adanci batraneti pentru ca intr-o noapte mi s-a ars placa de baza si nu am mai avut un calculator al meu mult timp :((

Acum le multumesc celor de la Gamesline.ro care pun la bataie, cu ajutorul echipei Blogal Initiative, doua exemplare din Diablo III (viitoarea mea dragoste ciudata) pentru blogger-ul care isi exprima cel mai bine experienta legata de joc!

Gata! V-am lasat! Ma duc sa reintru in atmosfera GTA! Salutari din Vice City!

Lectia de zi: Taiatul merelor cu laptopuri de 7000 de ron

Robotelul dansator. Just for fun!

Felicitari! Romanii nostri au luat 4 medalii la Balcaniada de Informatica

 

Concusul s-a desfasurat intre 9 si 15 august in Macedonia

 

Romania a castigat 4 medalii la Olimpiada Balcanica de Informatica pentru Juniori, anunta Ministerul Educatiei. Doua sunt de aur, una este de argint, iar cea de-a patra este de bronz. Concursul, ajuns la a 6-a editie, a avut loc in Macedonia, la Ohrid, in perioada 9 -15 august.

Au castigat aur Paul Andrei Gramatovici, elev in clasa a VIII-a la Colegiul National de Informatica "Tudor Vianu" din Bucuresti, si Costin Andrei Oncescu, care invata in clasa a VI-a la Colegiul National "Dinicu Golescu" din Campulung Muscel, Arges.

Arginul a fost obtinut de Vlad Andrei Tarniceru, aflat in clasa a VIII-a la Colegiul National de Informatica din Piatra-Neamt. Iar medalia de bronz ii apartine lui Casian Patrascanu, elev in clasa a VIII-a la Scoala cu clasele I-VIII nr. 56 "Jose Marti" din Bucuresti.

La editia din acest an au participat peste 50 de concurenti din 10 tari.